marți, 3 septembrie 2013

România e ghetou

     Deoarece sunt prea multe gânduri pentru un simplu post pe  Facebook, am ales să scriu pe blog, chiar dacă am luat acum ceva vreme decizia de a renunţa la el definitiv. Motivul e simplu, sunt prea multe persoane în ziua de azi ce refuză să accepte realitatea şi au ales să trăiască într-un mediu virtual, unde totul e roz şi toate visele devin realitate. O realitate virtuală.
     Tema acestui post o reprezintă scandalurile ultra-mediatizate atât la tv cât şi pe internet.
     În primă fază am fost şi eu la rândul meu revoltat pe “norocul” marelui şi valorosului Arsinel, ce a primit “cadou” un rinichi din partea unui tânăr de 23 de ani ce s-a spânzurat după ce a pierdut o sumă mare de bani la jocurile de noroc. De multă vreme există însă o “piaţă de organe”, unde orice persoană suficient de înstărită îşi poate achiziţiona într-un timp relativ scurt orice “piesă” lipsă din organism, sau una ce a suferit eventuale avarii.
     A 2-a problemă o reprezintă mai nou proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montana, promovat de Guvern într-un proiect de lege aprobat în această săptămână. Problemele din acea zonă sunt cunoscute de multă vreme, dar datorită mass-mediei, toată lumea a devenit brusc interesată de ele. Sunt de partea celor ce vor să schimbe ceva, ce vor să demonstreze că românul nu acceptă chiar orice, care ies în stradă să-şi susţină opinia, dar nu mai pot suporta să văd peste tot, tot felul de replici idioate şi păreri formate fără argumente, doar pe baza unor publicaţii rău intenţionate, cu titluri cât mai ciudate, menite să atragă atenţia persoanelor cu un iq relativ scăzut, revoltate pe acest sistem, fiind redactate de nişte “jurnalişti de weekend”, ce au drept scop doar promovarea personală şi o eventuală remuneraţie din partea anumitor partide. Până la urmă totul se rezumă la un război cu rădăcini politice, nu?
     Nu văd să se găsească vreo rezolvare prea curând. Din punctul meu de vedere, adevărata problemă nu stă în cum se vor exploata resursele aflate pe teritoriul Roşiei Montana. Marea problemă a românului e că nu înţelege termenul de “diviziunea muncii”. În ţara noastră nu există o gândire ordonată, refuzăm să plătim un expert în domeniu pentru anumite servicii deoarece “românul se pricepe la toate” iar “nevoia te învaţă”.
      Aşadar am ajuns să văd pretutindeni (în mijloacele de transport în comun, în magazine, pe stradă, în parcuri, pe reţelele de socializare, etc.), păreri pro şi contra sistemului românesc (acum nu se mai concentrează doar asupra preşedintelui, ci şi asupra consiliilor locale). Problema e că părerile vin din partea pensionarilor nemulţumiţi de bugetul lunar de care dispun în urma contribuţiei aduse statului, prin impozitul pentru asigurări sociale de pe vremea când aceştia făceau parte din populaţia activă, atât cât şi din partea copiilor frustraţi ce nu au nici în clin nici în mânecă cu politica, dar consideră că a avea o părere despre sistem face parte din procesul de maturizare, chiar dacă această părere este puternic influenţată de adulţii din jur. Acum, dacă toată viaţa ai lucrat pentru un salariu minim pe economie iar abilităţile şi cunoştinţele tale nu prea ţi-au fost de folos pentru obţinerea unei măriri (a funcţiei, sau măcar salariale), asta nu îţi dă dreptul să îi judeci pe alţii pentru situaţia mizeră în care te aflii acum şi nici să le impui urmaşilor tăi o gândire la fel de primitivă ca a ta.
     Mai nou tinerii ce nu au reuşit să treacă de examenul maturităţii se simt ameninţaţi de către conducere, deoarece se zvoneşte că ajutorul de şomaj nu va mai fi acordat persoanelor fără diplomă de bacalaureat.
     Bătrânii se tem mereu că nu vor mai avea de unde să primească pensii, atât timp cât tinerii refuză să ocupe un loc de muncă, iar tinerii se tem că statul nu va mai accepta să le sprijine existenţa, doar pentru că aceştia au reuşit să acumuleze un nivel mediu de cunoştinţe.
     Acum, eu ca student, cetăţean al acestei ţări, de partea cui ar trebui să fiu?


3 comentarii:

  1. "Problemele din acea zonă sunt cunoscute de multă vreme, dar datorită mass-mediei, toată lumea a devenit brusc interesată de ele."

    http://capitalismpepaine.ro/2013/09/02/protestele-romanilor-absente-din-stirile-romanesti/

    RăspundețiȘtergere
  2. Dacă nu se dădea nimic despre asta la tv nimeni nu mai suferea atât. După cum am scris mai sus, "Sunt de partea celor ce vor să schimbe ceva, ce vor să demonstreze că românul nu acceptă chiar orice, care ies în stradă să-şi susţină opinia", dar câţi sunt cei care ies în stradă? Câţi nu sunt contra Băsescu, dar câţi au ieşit acum 2 ierni în stradă pentru a arăta ceea ce simt? În oraş la noi îţi spun eu câţi: 30-35 dacă luăm în calcul şi jandarmii din dacia ce ne urma. Toţi vrem o schimbare, toţi vrem ceva mai bun, toţi vrem "revoluţie" dar nimeni nu face nimic, iar "revoluţia virtuală" nu ne ajută. România, trezeşte-te!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aceste stiri s-au facut cunoscute mai mult prin intermediul siteurilor, blogurilor dar in special, a retelei de socializare Facebook.

      1 la mana, si eu asi iesii in strada, dar.. unde, cum, cand, cu cine? O zic foarte multe persoane: in Roman n-ai cu cine. Asta e inca un motiv pentru a-mi dorii sa locuiesc intr-un oras mai mare.

      2 la mana... cu protestele pasnice nu se rezolva nimic cand ai de a face cu niste nesimtiti! Pana nu se organizeaza revolutii serioase, de catre oameni inteligenti care au habar de politica, si pana nu ajungem sa arestam guvernul cum au facut bulgarii, nu se va schimba nimic...

      Ștergere