miercuri, 19 decembrie 2012

Pă tren

Mnoh păi…mă trezesc eu într-o dimineaţă cu gândul de a merge acasă. Dacă tot suntem studenţi şi avem reduceri, să merem cu trenu, îmi zic. Proastă idee! Dacă ţi-a mers incredibil de bine într-o zi, dacă eşti nemaipomenit de fericit într-o zi şi vrei să îţi strici acea zi, soluţia e simplă : mergi cu trenul! Fac bagajul, beau cafeaua, leg părul şi mă car spre staţie. Şi aştept…aştept…aştept….20….25 de minute…tramvai din părţi. Mnoh bun. Mai aveam 15 minute să ajung la gară şi să iau bilet aşa că m-am întors, cărând minunatul bagaj din nou 2 etaje. Am pierdut o oră încercând să mă loghez pă mess dar degeaba, domnul yahoo întâmpinând nu ştiu ce probleme. Mă încalţ din nou şi pornesc spre staţie cu 40 de minute înainte. Evident că am găsit tramvaiul deja în staţie. Bagajul meu incomoda din păcate două doamne din spatele meu; pot să zic că eram de-a dreptul nesimţit….să le ating cu bagajul ţinut în spate(stând în picioare) în timp ce ele aveau sacoşele pe două scaune? Prost crescut mai sunt. În fine, ajung în gară, iau bilet şi mă urc în tren cu 25 de minute înainte de ora plecării. Şoc! Toate locurile erau ocupate, plus 3-4 persoane ce stăteau în picioare pe hol. Mnoh bine, îmi pun bagajul pe un grilaj destinat depozitării bagajelor (cred), aprind o ţigară şi mă retrag într-un colţ, lângă uşă. Nu ajunsesem la jumătatea ţigării când mă trezesc cu o mulţime de oameni ce încercau să îşi facă loc dintr-un vagon în altul. Trenul începuse să arate că un autobuz. Când să decoleze, mă trezesc înghesuit între 4-5 ţigănci, o purandică (purandel feminin) şi un ţigan. N-am nimic cu ei atât timp cât îşi câştigă banii prin muncă, ah, poate e doar un moft de al meu dar…eşti în România aşa că…VORBEŞTE ROMÂNEŞTE! În acea forfotă infernală se aude de odată un moşneag răzvrătit : “- Da bine că mai şi fumaţi aici!” Mnoh scuze. Îmi pare rău că mi-am aprins ţigara în uşa trenului, îmi pare rău că am îndrăznit să îţi stric condiţiile de lux oferite de CFR. După vreo 2 staţii, se strecoară un moşuleţ spre uşă chinuindu-se să o deschidă. Prima ţigancă : “- Hai bre nu mai ai forţă? Ce te-aş mai înviora eu.” Mosuletu’ : “ –Eu am 60 de ani de acu, ţie îţi trebuie doi de 35.” Ţiganca 2 : “- N-ai ce să faci cu el, îţi trebuie unu tinerel, cum e ăsta.” îndreptând privirea spre mine. Ţiganca 1 : “- Auzi băietu’ nu vrei să-mi faci un copil, că al meu săracu îi bătrân şi nu mai poate că mi-o făcut deja 7 :))” SAY WHAT?! Mă fac că nu aud şi mai scot o ţigară. Am precizat mai sus că una dintre ele avea o chestie cu ea, ceva asemănător cu un cimpanzeu cu geacă şi fes tras pe ochi. Ţiganca 1 : “-Da văd că ai fată mare!” Ţiganca 2 : “-Daaa e mareee! Are 12 ani!” Ţiganca 1 : “- Să-ţi trăiascăăăă! Am avut şi eu una de 9 ani, dar am măritatooo! O grămadă de bani am luat pe ea!:))))” Ţiganca 2 : “ Ce norocoasă eşti!:))) De aş scăpa şi eu de asta….” Trenul ajunge în sfârşit în Podul Iloaiei. Una dintre ţigănci încearcă să deschidă uşa îngheţată dar eşuează. Încerc şi eu, împing uşa şi de sus şi de jos…nimic. De odată una dintre ele mă dă la o parte, îşi face vânt şi efectuează o schemă gen Chuck Norris şi lansează un picior în uşa care cedează sub incredibila ei forţă. Coboară toate jos iar una dintre ele îmi zice pe un ton sictirit : “-N-ai mâncat azi băietu'?/:)” Mhm, n-ai cu cine vorbii. Trec orele, trec oamenii, rămân singur pe hol, scaunele fiind încă ocupate. Un controlor se trezeşte să îmi verifice biletul a 3-a oară. El : “- Vezi că s-a eliberat un loc în primul compartiment, poţi sta jos.” Eu : “- Am stat 2 ore în picioare, mai îndur 30 de minute, plus că am şi bagajul aici.” El : “- Cum vrei.” Se apucă de meşterit ceva la un tablou electric (bănuiesc) şi bolboroseşte încet : “-Cine o fi luat asta de aici?...” Eu mă îndrept spre el şi întreb : “-Ce?” El : “-Nu…vorbeam singur:))” Eu : “-Ah…mă scuzaţi….” El : “-Nu-I nimic, omul mai vorbeşte şi singur:D.” True, true! Ajung într-un final în minunatul meu oraş şi încerc să-mi târâii bagajele, că după 2 ore şi jumătate de stat în picioare în curent şi în frig nu mai eram în stare de cărat. PS : Mă amuz atât de tare când aud pe câte unul pe stradă zicând : “-Vai îs atât de obosit, am dormit doar 3-4 ore aseară!” sau “-Vaaai am băut o grămadă de cafea! 3 cafele, îţi dai seamaaa?!!”.

7 comentarii:

  1. Pai daca tu obisnuiesti sa bei cate 5 :))

    Pff tiganii astia :)) uite inca un motiv pentru care sa te muti din rromania :))

    Imi pare atat de bine ca ai scris pe blog :X Ador felul in care scrii :*

    RăspundețiȘtergere
  2. Inevitabil .
    Sa scrii tu si sa nu rad , inevitabil . :)) Ce tiganci nesimtite ..o doamne . :)))) Si m-a amuzat faza " De odata una dintre ele ma da la o parte , isi face vant si efectueaza o schema gen Chuck Norris si lanseaza un picior un usa.. " =))) Ioi , chiar asa mai baietu' n-ai mancat de dimineata ? :))))
    Asa , lasand gluma la o parte , e bine ca ai ajuns intreg si sanatos acasa .
    Iarna frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
  3. :)) Nu ai avut parte de o călătorie plictisitoare. Se putea şi mai rău :D.
    Bine totuşi că nu ai nimerit pe lângă vreo babă d'aia care miroase a naftalină că învăţai să-ţi ţii respiraţia, apoi te făceai scafandru şi nu-ţi mai trebuiau tuburi de oxigen. Sau pe lângă vreun moşulică d'ăla care are la purtător poveşti de plictisit lumea.
    Oricum, e bine că ai ajuns cu bine şi nu ai făcut nicio combinaţie cu ţiganca :D
    Să ai un an cât mai bun! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer să fiu, nici ţigăncile respective nu miroseau chiar a Chanel 5.
      De obicei îmi place să ascult poveşti de la bătrâni, trece timpul mai repede, dar atunci nu cred că aveam dispoziţia necesară.
      Mulţumesc la fel! Un an minunat şi plin de realizări!

      Ștergere
  4. Vrei să te alături la noul blog foto? Poţi citi aici detaliile: http://zdranganeli.blogspot.ro/2013/01/blog-foto.html
    (Nu vreau să fac spam sau alte bălării de-astea. Vreau doar să strâng lume cât mai multă :). Dacă te deranjez îmi cer scuze.)

    RăspundețiȘtergere