duminică, 2 decembrie 2012

1 a lu’ decembrie


Mnoh…ştiu că sunt în urmă şi 1 a lu’ decembrie a trecut de mult, dar abia acum am prins puţin timp “liber” cât să scriu.
1 decembrie în oraşul meu? Tipic românesc. O adunătură de milogi ce au îngheţat timp de o oră, nu pentru a urmării defilările sau pentru a o privii pe Nuţi Udrea, ci pentru lingura de fasole cu cârnaţi şi păhărelul de ţuică fiartă oferită de minunatul nostru primar al cărui nume nu simt nevoia să îl menţionez.
Oameni în vârstă, ţigani sau nevoiaşi, toţi adunaţi la o coadă interminabilă, împingându-se şi călcându-se în picioare pentru a prinde un loc la minunatul festin.

Morala? Nu prea văd una. Doar un gust amar lăsat de ideea că românul e cel mai sărac/leneş/milog cetăţean European.
Sunt şi părţi bune. Lucrurile care mă fac să fiu mândru că sunt român. Ca de exemplu DefCamp-ul de la Iaşi. Sau cei 82 de studenţi de la Oxford.
Dar să trec peste faptul că la statuia lui Roman Muşat erau cel puţin 20 de coroane de flori şi la monumentul eroilor era doar una şi să vă povestesc despre cum am petrecut eu ziua naţională, ascultând poveşti sau peripeţii din timpul armatei, de la tata.
“Când eram ciclul întâi, înaintea mesei de prânz, ne dădea o “gustare” formată dintr-o felie de salam prin care puteai vedea şi o felie de pâine atât de subţire încât dacă o atingeai se rupea, plus un deget de ceai într-o cană cu găuri pe fund. După ce te făceai că mănânci ziceai “hai să beau ceaiul” dar până duceai cana la gură nu mai curgea nimic.
Restul batonului de salam, că doar împărţea la toţi dintr-o bucăţică, rămânea şefului de ciclu.
Da măi Cătălin, după aceea venea şi zicea “aţi mâncat? V-aţi săturat?Hai! Afară!”
Imaginează-ţi ce forţă aveai după aşa o masă să cari automatul, plin de încărcătoare la brâu, cu lopata în spate şi lopăţica de săpat tranşee.
Apoi urma masa de prânz. Nişte macaroane tari îmbibate în sânge, ca să îţi dai seama că prin ele a trecut odată o bucată de carne.
Apoi când am trecut în ciclul doi, făceam o săptămână pază şi o săptămână bucătărie.
Făceam fasole într-un cazan cât camera asta, amestecam în el toată noaptea dar mai şi adormeai…..şi venea ăla şi zicea “bă vezi că s-au ars!”. S-au ars, văd, eu ce să le fac? Intra lumea în Galaţi şi zicea “iar miroase, iar s-au ars fasolele la unitate”.
Nu mai zic când făceam orez, că se prindea pe fund juma’ de metru. Râşcâiam cazanu' cu lopăţica de săpat tranşee. Puteai să faci o casă cu ce scoteai de acolo.
Da măi Cătălin şi într-o noapte de anu’ nou aveam de spălat 1080 de farfurii. Şi nu cu burete şi detergent ca acuma….când vedeai o cameră plină de farfurii din aluminiu îţi pierea cheful de orice.
Apoi trebuia să curăţăm o cameră plină de cartofi….Aveam un cuţit atât de ascuţit de zici că îi curăţai cu o şurubelniţă. Mai venea ăla şi întreba “nu e gata?staţi de o oră aici!”. O oră…ce o oră că nu ştiai dacă termini de curăţat în viaţa asta….la un moment dat cădea brânza pe jos şi jucam fotbal cu ea aşa lipsisti de chef….Puneai totul în cazan, cartofi curăţaţi pe jumate, brânza, ieşea o chestie greu de explicat…..dar mâncai aşa că nu aveai de ales…..”
Au mai fost multe întâmplări dar am mai uitat din ele sau le mai ţin pentru o altă postare.
Mă gândesc, cum ne-am descurca noi sau cei din generaţiile ce vor urma? De ce nu mai e armata obligatorie?
Nu cred că ar mai exista curente gen emo, etnobotanişti şi alte specimene ale secolului XXI.
“Tot ce e bun tre’ să dispară din această ţară.”
Per total sunt mândru de ţara mea. De ţară dar nu şi de cetăţenii ei.
La mulţi ani România! La mulţi ani români!


2 comentarii:

  1. Eu cand eram mica imi ziceau ai mei "Sa fii cuminte ca altfel te duc in armata!" si Doamne, eram asa de speriata si imi era asa frica, incat stateam cuminte doar ca sa nu ma duc in armata... :)))

    Da, ar fi fost frumos sa fie acum armata obligatorie... in felul asta, baieteii de 15 ani s-ar gandi si la altceva in afara de Iphon-uri, si barbatii ar fi mai barbati... cred ca, daca armata ar fi obligatorie, nu as mai vedea in fiecare seara grupuri de barbati adunati la bere la coltisorul fiecarui bloc... si al dracului, multi dintre ei is asa tineri, ca imi vine sa le plang de mila...

    ARMATA TE FACE OM. cu O mare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cei ce se adună seara la colţului blocului pentru a sorbii o sticlă de bere împărţită la 5 persoane nu se vor numii niciodată bărbaţi, implicit nu merită mila nimănui. Armata nu îţi schimbă doar aspectul fizic, ci şi mentalitatea şi te ajută în rezolvarea unor probleme, oferindu-ţi o viziune mai largă asupra vieţii.

      Ștergere