duminică, 25 noiembrie 2012

Examen, colinde şi nuci


Zilele trecute, am avut onoarea de a susţine minunatul examen la matematică. După ce am văzut cum stau lucrurile,am fost cu Daniel să-mi încurajez fostul coleg, vechiul prieten şi actualul coleg de apartament (el având programat examenul cu vreo 4-5 ore după mine). Intrând în sala de examen, m-am aşezat într-o bancă din spatele său îmbărbătându-l şi scăpându-l de emoţii: “lasă bă că oricum nu îl iei, nu te mai stresa….fi măcar acum fericit că după nu o să mai ai de ce!”
O fată dintr-o altă bancă : “-Voi l-aţi dat?”
Daniel (fiind la o altă facultă) : “-Da….dimineaţă l-am dat.”
Tipa : “-A fost uşor? S-a putut copia?A fost sever profu?Cu cine faceţi?”
Daniel : “-Da….Nu….Nu ştiu…Păi….”, se întoarce către mine şi îmi spune : “zii bă tu cum a fost:))”.
Eu : “-N-am mişcat deloc…nu ai cum să copiezi…e greu tare….nu îl luaţi….”
Ea : “-Vai….”
Mai stăm câteva minute, timp în care mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă aş mai sustine încă 1data examenul, nu cred că dubla mea prezenţă pe lista celor ce au susţinut examenul reprezenta o problemă….dar într-un final am plecat. Am stat la o masă din holul facultăţii ascultând Mi-e sete de tine(acoustic version)”,  abia scoasă…..de pe youtube. Într-un final iese şi grupa veselă…puţin mai tristă decât înainte de începerea examenului.
În scopul relaxării, am hotărât împreună cu grupa colegului meu să staţionăm într-un local/pub/bar din apropiere, la o ceaşcă fierbinte de matematică cu aromă de cafea.
Într-o altă ordine de idei, ieri a fost o zi plină. Plină de somn.
85% din zi am dormit şi 10% din zi am mâncat. A fost ceva de gen….mă trezeam, mâncam şi mă culcam….mă trezeam, mâncam şi mă culcam…..
Dar, acum să vă povestesc restul de 5% din ziua de ieri.
Mă trezesc ca un om normal ce se trezeşte normal, îmi fac o cafea normală, aştept să se răcească normal, o beau şi plec la LIDL. Ajuns acolo, iau o pâine, nişte chestii comestibile şi o bere (pentru a începe ziua cum se cuvine).
În faţa mea, la casă, era o femeie de vreo 137 de ani (+/-) ce cumpărase destule alimente pentru a îndopa populaţia chinei pentru următorii 20 de ani. Ah da, era desigur şi cu nepoţica drăgălaşă de câţiva anişori care bătea de zor în bandă cu un semn din ăla “următorul client”. Era un sunet atât de plăcut încât îmi venea să îi trec trupul plăpând printr-o răzătoare de legume. Partea cu adevărat amuzantă vine abia acum. Se pare că, cadavrul umblător era mama unei alte casieriţe, în care se născuse deodată o incredibilă grijă pentru sănătatea părinţilor : “mamă dacă nu poţi să cari să mai laşi aici că aduc eu acasă când termin tura”. Şi aşa a început o discuţie interminabilă între mumie, casieriţa 1 şi casieriţa 2.
Ajung în sfârşit acasă, îmi arunc geaca pe pat şi apoi aleg una din sutele de mii de melodii ce îmi erau puse la dispoziţie de ultra-mega-super-formidabilul YouTube.
Nu ştiu de ce dar îmi era dor de Ducu Berti. Au trecut doar câteva secunde şi de odată îl aud pe Mihai din bucătărie : “-WA AU VENIT COLINDĂTORII!”.
Eu : “-Ba nu:)))”
Mihai : “-Ba da mă! Auzi cum cântă!”.
Eu : “Da…la laptopu’ meu:)))”
Mihai : “Aaaa :)))))))))”.
Puţin mai târziu, luând o pauză bine meritată de la curăţenie (nu mă omor după curăţenie dar era chiar necesară), el intră în camera mea şi se duce pe balcon, având asupra lui un munte de haine proaspăt scoase din maşină. Întinde una, două, trei….apoi îmi atrage atenţia zicând : “-Bă iar s-au murdărit pantalonii ăştia! Abia i-am cumpărat şi deja sunt decoloraţi şi mereu se scămoşează. Abia i-am scos din maşină şi iar s-au murdărit! “. În următoarea clipă îl văd cum trânteşte pantalonii de pământ şi începe să sară pe ei şi să îi lovească de perete ca pe o minge fleoşcăită.
“-Ii mai spăl 1dată, dacă se murdăresc iar îi arunc pe geam până în stradă!”
Eu : “- Ai de plm =)))))))))”
Se umple o nouă maşină, se termină curăţenia, ne odihnim puţin, după care ne dăm seama că lipsea ceva. MANCAREEEEE.
Cădem de comun acord să gătim. Ce am putea gătii…..paste! Paste cu nuci şi dulceaţă =p~
Pastele fierbeau, dulceaţa şedea nerăbdătoare să se strecoare prin ele, iar nucile…..nucile erau decojite…dar trebuiau sfărâmate. Nu aveam maşină de mărunţit nuci (nu ştiu dacă are o denumire specifică), dar am apelat la forţa brută, învelind punga cu miejii de nucă într-un prosop, acesta urmând să fie lovit “in dă face” până ce se mărunţeau nucile din interior.
Deci, una bucată prosop umplut cu nuci + una bucată Mihai fioros + una bucată dulap de bucătărie  = un zgomot infernal provocat de farfuriile ce săreau pe dulap.
Am schimbat strategia, primele două componente ale planului rămânând, respectiv nucile şi Mihai, dar dulapul a fost înlocuit de proaspăt spălata gresie din bucătărie. Prima lovitură, a 2-a, a 3-a….după care începe să se audă alt zgomot puternic, produs de mâna unui vecin ce îşi lovea fără milă caloriferul, încercând probabil să ne atragă atenţia. Şi a reuşit:
Mihai : “- Wow, trăieşte cineva sub noi!:))”
Eu : “- :)))”
Spre finalul zilei….nu…nu e bine. De obicei nu am probleme cu somnul (dacă nu beau peste 5 cafele pe zi), deci pot dormii în aproape orice împrejurări. În autobuz, în dreapta unui şofer în timp ce purtăm o discuţie, în tren, am avut chiar şi onoarea să adorm într-o sală de cinema. Dar, nimic nu e mai plăcut decât atunci când adormi cu vocea persoanei iubite în minte.

2 comentarii:

  1. Doamne , nu se exista sa citesc eu ceva scris de tine fara sa rad . M-a amuzat faza" “lasă bă că oricum nu îl iei, nu te mai stresa….fi măcar acum fericit că după nu o să mai ai de ce!” " OF ! PRIETENIE :)) !
    Si apoi faza : " Tipa : “-A fost uşor? S-a putut copia?A fost sever profu?Cu cine faceţi?”
    Daniel : “-Da….Nu….Nu ştiu…Păi….”, se întoarce către mine şi îmi spune : “zii bă tu cum a fost:))”. " ZI BA TU CUM A FOST =)) Si am mai ras eu dar ca sa-mi amintesc de ce trebuie sa recitesc . Super tare , ti-am mai zis ca-mi place viata ta ? :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că întâmplările mele pot face şi pe alţii fericiţi! :D

      Ștergere