joi, 24 martie 2011

Noile achiziţii

Mnoh, eram zilele trecute împreună cu nişte coleji la magazinul ce mă alimentează cu energie lichidă. Cu toţii eram atât de fascinaţi de noua achiziţie a unui coleg încât în unul dintre noi izbucneşte extazul : MOAMĂ CE CEAS AI !
Intră primul profesor : Vai ce ceas ai !
Al 2-lea profesor : Ce ceas are !
Al 2-lea către al 3-lea : Ai văzut ce ceas are ?!
Sincer, nu credeam că tehnologia o să evolueze atât de mult.




Ilarianţii împlinesc 1 an de peripeţii şi voie bună :)







vineri, 11 martie 2011

Fata cu naiu'

Romanul are talent :D

http://romaniiautalent.protv.ro/video/luca-madalina-laura-canta-la-nai.html

Diriginta şi cadourile nu merg mână în mână

Aşe….păi…..o fost 8 martie….şi trebuia să îi luăm ceva la dirigă,zic.
Mnoh bun să încep cu începutul.
Prin a 9-a i-au luat fetele cadou o geantă. Le-a trimis să o schimbe pe motiv că ea nu poartă geantă de babe.
Prin a 10-a i-am luat băieţii nişte flori faine, dar ne-a spus că ei nu îi trebuie buruienile noastre. MNOH BUN !
Prin a 12-a în semestru I , (în a 11-a ne deşteptasem şi nu am mai luat cadouri), ne-a sugerat foarte subtil că vrea un sandwich maker. Ok ,ok. Luăm şi di-aşela.
Nu i-a plăcut pe motiv că încape în el câte o felie de pâine şi văzuse ea din acela în care încap câte 2. MNOH BINEE !
Acum de 8 martie….să îi luăm o tigaie…că tot ne zisese să îi luăm ceva folositor (eu optam pentru un făcăleţ).
Se duce don’şoară descurcăreaţă, ia tigaie serioasă de teflon.
Pac pac, cadou /v-am adus/ 8 martie/ noi fericiţi. Yey !A 2-a zi, nu am fost la şcoală, dar am fost informat că diriga a rămas atât de plăcut impresionată încât o zis că e chinezărie, nu teflon din acela bengos. GATA CU CADOURILE !

Tata : ’’Să îşi facă orez în ea dacă e chinezărie.’’

miercuri, 9 martie 2011

Copiii de ieri vs copiii de mâine

Mnoh….păi, stăteam şi mă gândeam zilele trecute la  ’’ copiii de ieri vs copiii de mâine’’.
Nu am prins eu cine ştie ce comunism, dar, mai ieşeam şi noi la o minge, la un pac-pac cu cornete de hârtie şi ţevile de plastic legate între ele cu scotch, lăsând în urma noastră străzi pline de hârtii.
Vara, mergeam la furat de corcoduşe, mere, zarzări, cireşe, şi orice avea lumea prin grădini, uneori golind copacii înainte ca fructele să se coacă.
Ne rugam de profesori să ne lase pe terenul şcolii să jucăm pătrăţica încă puţin timp după ce se suna de intrarea în clase.
Iarna întârziam fiindcă ne rupeam blugii în genunchi şi în fund dându-ne pe derdeluşuri, cum ne era mai comod şi cum ne simţeam mai stabili.  Ajungeam acasă înfometaţi, îngheţaţi, cu mult după terminarea orelor, ignorând mustrările părinţilor şi gândindu-ne doar că mâine vom face la fel.
Nu aveam Cosmote-ul care să ne ofere 100000 de minute cu prietenii de reţea, pândeam părinţii când plecau la magazin să putem da un telefon de pe fix pe fix, că tare amuzant mai era.
Mergeam la NetCaffe o dată la 2 săptămâni sau o dată pe lună, pentru a juca HalfLife  sau Worms şi atunci nu ştiam cum să ne mişcăm mai repede ca să nu irosim nici un minut de pomană, din cele 30 pentru care plăteam 10.000 de lei vechi.
Copiii de astăzi au telefoane de ultimă generaţie, calculatoare atât de performante încât zici că în casă la ei se ascunde vreun server de la NASSA.
Pe ei nu îi mai vezi alergând, au mini-scutere pentru a se deplasa de la şcoală până acasă, pierd zilele şi nopţile în faţa calculatorului îndopându-se cu energizante şi snacks-uri .
Joacă Fifa  online în loc de football pe teren, joacă Counter în loc de pac-pac, etc.
Părerea mea e că generaţia de azi este mult mai tristă şi mai depresivă decât generaţiile trecute. Noi nu ştiam ce sunt alea depresii, noi plângeam doar când ne altoia vreun vecin că am intrat în curtea lui, sau le spunea părinţilor, dar uitam repede şi reveneam la acea veselie tipică copilăriei.
Motivul îngrijorării mele nu este unul ieşit din comun….mă întreb doar…dacă copiii din ziua de azi sunt aşa cum sunt, copiii noştri cum vor fi?





Scobitorile şi carcera

Era ziua de 7 martie. Mă tot gândeam ce mărţişoare să iau la colege.
      Tata mă sfătuieşte : Du-le câte o scobitoare, în felul asta nu îţi mai trebuie nici bold ca să le prinzi în piept.

Mergeam spre casă cu Ciocălău şi bunul meu coleg cordunean Fotea.
Ca de obicei, Ciocălău se apucă de vorbit la telefon (cred că el plăteşte salariile la jumătate din angajaţii Cosmote-ului).
Vorbea cu o don’şoară aşa că nu mi-am permis să îl întrerup.
Ciocălău : ’’ Eşti singură acasă?’’
                 ’’ Aaaa, atunci nu mai vin, nu am pe unde să ies în caz de ceva că tu ai gratiile alea la geamuri .’’
Fotea :  - E la carceră don’şoara?
Eu : - :)))
Fotea : - Dă-mi şi mie numărul ei de la celulă poate o să o vizitez.
Eu : - =)))))
Ciocălău : - Nu mă, stă la parter .
Fotea : - Aaaa, şi hoţului îi e greu să smulgă 2 gratii dacă vrea să vină la furat.
Eu : - Mai ales că dacă vede gratiile gândeşte că ai ceva valoros de protejat. 





vineri, 4 martie 2011

Moşuleţul cel "activ"

Mnoh….păi, mă uitam zilele trecute la ştirile de la ora 5 pe PROtv.
Au fost 2 ştiri ce m-au pus pe gânduri :

  1. 3 ţigani au fost prinşi în timp ce furau dintr-o dubă parcată pe DN1, au fost somaţi de poliţişti, dar au luat-o la goană. Unul dintre ei, de 24 de ani, a fost împuşcat în cap  de poliţişti, l-au dus la urgenţe, iar în timp ce medicii se chinuiau să îi salveze viaţa la târâtură, toţi membrii şatrei au invadat spitalul respectiv, făcând o zarvă de zile mari, de parcă nu ar fi fost prins la furat, ci a fost împuşcat doar pentru că era ţigan (mie îmi ajunge şi motivul ăsta). Peste 20 de jandarmi stăteau şi se uitau precum curcile la circul făcut de şatră.
  2. Un nene de vreo 70+ ani, vrând să îi pregătească o surpriză nevestei, a cumpărat 10 pastile pentru potenţă, în valoare de 200 lei. A luat toate pastilele o dată dar parcă nu avea destul curaj aşa că a mai băgat la bord şi 2-3 păhărele de vin.
      Efectul? Evident nu cel dorit. Bătrânul a suferit un pre-infarct.

Deci oameni buni, părerea mea este că totul se duce de râpă.