luni, 24 ianuarie 2011

Olanda

Mnoh, şi iaca’şă mi-am amintit de o păţanie de amu 2-3 săptămâni.
Colegul meu de bancă, vecinul meu din blocul de vis-a-vis şi partenerul meu de drum din fiecare dimineaţă, Dragoş, văzând că are abilităţi incredibile în ceea ce priveşte cântatul la chetară, se hotărăşte să meargă în Bacău, pentru a consulta o specialistă în acest domeniu, pe motivul : “Păi ori cântăm profesionist, ori nu mai cântăm deloc, nu ? “
Şi iaca’şă, după ce terminarăm orele [defapt ne terminaseră ele pe noi, având în vedere că nu am mai rezistat şi la ora de fizică] ne-am îndreptat spre gară pentru a ne achiziţiona două belete până la Bacău.
Ne luăm noi beletele de la tanti cu nervi, şi merem să aşteptăm trenul.
Ne urcăm în tren, după ce purtasem o conversaţie cu un controlor pe tema “până pleacă de aici mai ai timp de încă 2 ţigări”.
Mnoh, aşe da ! Îmi ziceam eu în minte bucuros că vorbea pe limba mea.
Vine naşu’ de ne verifică biletele şi cum meseria de controlor e una foarte grea şi stresantă, se pune pe zis glume fără gust pe seama beletului lu’ Dragoş, pe care scria “ Motivul reducerii – Pensionar “.
Mnoh, trecem peste şi ajungem la Bacău, oraşul care, indiferent de anotimp eu îl consider un oraş trist, deoarece am baftă doar de ploaie şi ninsoare când am ceva treburi pe acolo.
Cu câteva indicaţii ajungem după ceva minute la Liceul De Artă “George Apostu“ , după care ne dăm seama că, dacă mergeam pe drumul ştiut de noi de la bun început pentru a ajunge în centrul oraşului, mai aveam doar de coborât o străduţă.
Dragoş merge de se întâlneşte cu profesoara respectivă, iar eu, aveam la dispoziţie 50 de minute pentru a explora oraşul.
Când să o iau din loc îmi dau seama că aveam bateria descărcată la mp3 player.
Ai de plm, nu pot să fug prin oraş fără muzică, zic.
Aşe că mă duc la un magazin de prin centru, ce îl zărisem eu că avea faţă mai de super market.
“Un pachet de şerveţele nazale şi o baterie dar din aia subţire nu din aia normală ! “
Total : 2 lei. [vreau să precizez că bateria m-a ţinut 3 zile, deci n-am luat ţeapă ca de obicei]
Bag căştile în urechi şi şerveţelele în buzunar şi pornesc la drum.
Vizitez un parc, două parcuri, o biserică cu turn [şi ceas], o primărie, o poştă, şi iaca’şă începuse să plouă.
Dragoş întârziase ceva mai bine de 15 minute.
Mai trag o tură până la acelaşi super-market, îmi iau o Fanta de struguri la 0.5 l pe care dau 3.5 lei [ mi-am propus ca data viitoare să vin cu PET’u de acasă], mă sună Dragoş, ne întâlnim, mergem prin ceva MALL uitat de lume “Luceafărul“ or smth şi apoi ne îndreptăm spre gară.
Ne luăm belete cu aprox 2 ore înainte de plecare şi.....mergem la un magazin din apropiere de unde ne cumpărăm 2 doze pline cu sirop de hamei şi malţ.
Ne întoarcem şi ne aşezăm pe nişte scaune jegoase din afara gării.
În dreapta noastră, doi ţigani negrii de etnie rromă, sorbeau dintr-o sticlă de vin, iar animăluţul lor de companie [o dihanie de câine], zburda vesel pe lângă oamenii ce aşteptau diverse trenuri.
La câteva minute, îşi face apariţia un poliţai, ce se îndreaptă către ţigan.
Cei doi poartă o conversaţie pe tema “un astfel de câine trebuie ţinut legat “ , după care ţiganul înşfacă câinele de cap, îşi scoate cureaua de la pantaloni, şi o transformă în lesă pentru câinele zburdalnic.
Poliţaiul pleacă liniştit fără să ceară prea multe explicaţii.
Ce frumos se rezolvă totul la noi, că doar suntem în România.
Mai aveam de aşteptat în jur de o oră [în acel moment fiind aprox ora 18], când ne hotărâm să întrebăm un nene ce verifica roţile trenului dacă ăsta e trenul ce merge în direcţia Suceava.
Nenea ce bătea în roţi se ascunde sub vagoane, dar un domn de treabă ne lămureşte că acel tren mergea înspre Suceava, dar pleca abia peste 50 de minute.
Decât să îngheţăm mai bine stăm o oră în tren, ne gândim noi.
Nici bine nu am urcat într-un vagon, că ne şi apostează un nene
 ţigan la vreo 40-50 de ani şi înălţime de 1.5 m cu o sumedenie de întrebări :
Ţiganul Cinstit : Auziţi, dar trenul astă când pleacă de aici ?
Dragoş : La ora 18 :50.
Ţiganul Cinstit : PESTE O ORĂ ABIA ?!
Dragoş : Da...
Ţiganul Cinstit : VAI, dar pe mine mă aşteaptă maşina la ora 18 să plec în Olanda, cum ajung eu ?Alt microbuz nu este mai devreme ?
Nu am vrut să îi spulber visele spunându-i că este trecut de ora 18 aşa că am încercat să îl lămurim că alt mijloc de transport mai devreme de ora 19 nu găseşte.
Ţiganul Cinstit : Dar voi cântaţi ?zărindu-l pe Dragoş cu chitara în spate.
Dragoş : Da, puţin.
Ţiganul Cinstit : În Olanda faci bani coaie !!
Dragoş : ........
Mintea mea : “=)))))))))) “
Ţiganul Cinstit : Doar 2 melodii trebuie să ştii, dar să le cânţi în engleză sau germană, întinzi ceva pe jos şi te îmbogăţeşti.
Dragoş : Fain xD
Ţiganul Cinstit : Io’ recunosc frate eu sunt clovn, vând baloane, pălării......
Mintea lu’ Dragoş : =)))))))))))))))))))))))))))))
Mintea mea : =))))))))))))))))))))))))))))))
Dragoş : Şi iese banul ?
Ţiganul Cinstit : Da aici ce sa fac....
Într-un final scăpăm de el şi ne aşezăm liniştiţi într-un compartiment gol, în aşteptarea vreunei don’şoare singure ce vrea să îşi petreacă timpul cu doi tineri, posibil, viitori cântăreţi în Olanda.
Mnoh, concluzia este că oricât de cinstit ai fi, ceasul nu se dă înapoi ca să poţi prinde tu maşina spre Olanda.
Să auzim numai de bine . Sănătate !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu