sâmbătă, 25 iunie 2011

BAC [ Engleză ]

Iaca’şă…am mai trecut o probă din minunatul BAC…..engleză [auditiv/scris/oral].
Proba audio/auditivă/la care trebuia să răspunzi la nişte întrebări pe baza unui dialog pe care îl auzeai de pe un cd. COMPRENDRE?! Good.
Păi....ne-au cerut să aducem câte 3 “aparate” pe clasă. Aparat = cd player / laptop.
Ok…Trezeşte-te dimineaţă, cară laptop la şcoală. Intrau doar cei fără bagaje. WTF ?! Voi îmi spuneţi să îl car după mn şi apoi voi nu mă lăsaţi să intru cu el?! Las bagajele la bagaje, iau laptopu sub braţ şi o tai la etj 1. Deja întârziasem. La etaj mă întâlnesc cu o scârbă de secretară de la lic. Cea mai scârba creatură de pe suprafaţa locuită a Pământului. Îmi spune : “Hey, unde te duci cu laptopu?”
Eu : “Păi ni s-a spus să aducem pentru proba audio câte 3 pe clasă.”
Scârba : “Trebuiau aduse de vineri să avem timp să le facem probe. Acum nu mai avem nevoie! Dute şi du-l la bagaje!” FUTUŢI.....Bună organizare are liceul ăla de rahat!
Trebuia să îl las la ei 3 zile ca să îşi dea seama cum se porneşte?  Aşa liceu aşa conducere şi organizare.
L-am dus la bagaje, am urcat înapoi....nimeni pe sală...Mă duc să mă uit pe lista de pe uşa unde ştiam eu că trebuia să fiu...nu eram ...DAAAMN.
Mă duc să mă uit la sala de lângă...nimic!
Nu mai puteam să ies din clădire  să mă uit la avizier...mă duc să mă uit pe lista de la sala de festivităţi...nimic!
Urc la etj 2....4 clase....eu nicăieri...
DAAAAMN ! Mă enerva gândul că pic bac-ul fără să îl dau….nu mă prezint chiar dacă sunt prezent....
Până la urmă am văzut că mai sunt liste pe uşile la încă 2 clase în capătul sălii....am nimerit până la urmă...Prima probă audio a fost ok....adică a fost mură în gură.
La proba audio nr 2.....erau geamurile deschise....a trecut un TIR claxonând după care cei din sală s-au apucat să facă gălăgie pe motiv că nu au auzit bucata de dialog când a trecut TIR-ul....Eu nu am auzit nici după aceea din cauza lor! În fn....am avut 30-40 min pauză între audio şi scris, pauză în care am băut 3 cafele şi o ciocolată caldă.
Când am intrat la scris...eram puţin “agitat” de la cafea :D . Subiectele întârziau extrem de mult şi eu eram din ce în ce mai agitat…
Au ajuns subiectele, m-am apucat de scris.
La primele probe cu înţelegerea textului şi răspunsul la întrebări pe baza textului….fleac.
La partea a 2-a, producerea de mesaje scrise, am avut de făcut un email şi un eseu.
Email către cel mai bun prieten de la care am împrumutat un dvd player şi l-am stricat.
Eseu cu titlul “ Success în life comes from taking risks or chances”.
Mai întâi le-am scris pe aman2 pe ciornă ca să mai pot corecta timpul verbelor pe unde îl greşisem, apoi le-am transcris.
Mai rămaseră 4 persoane în sală şi eu nu copiasem încă eseul de pe ciornă…supraveghetoarea ne tot stresa cu timpul…chiar dacă mai aveam mai bn de 30 de min.
Am transcris, am ieşit, am plecat.

Proba orală.

Intrasem cu emoţii dar am scăpat de ele când am văzut în sală persoane cu mari probleme de pronunţie. Situations = “ Situaţiones”.
Aceeaşi fată care a stat lângă mine la TIC acum era în faţa mea.
Avea la un punct o întrebare de genu “ Ai purtat vreodată o conversaţie mai complexă cu unul dintre membrii familiei tale? Cu cine?”
Ea : “Yes.”
Profa’ : “With your father?”
Ea : “No, with my child.”
WTF?! Câţi ani putea să aibă copilul de a putut purta o conversaţie mai complexă cu el?! Şi despre ce? În fn :)))
Mie mi-a căzut aşa :
  1. “ Ai fost vreodată la circ?Ţi-a plăcut?Da/Nu?De ce?”
  2. “Ai fost vreodată nevoit să faci o impresie bună undeva?Unde?De ce?”
  3. “De ce copiii din ziua de astăzi nu mai sunt atraşi de şcoală şi nu mai învaţă ? “

Am răspuns la toate, dar ţin să menţionez că la ultimul subiect am scris “ There are many bad thing în our days that makes a child to forget he needs to study hard to have a good future. One of those bad things are the computer games.”
SNAP! Tocmai eu să dau un astfel de exemplu :)))…trist.
A fost destul de uşor la engleză….5 probe : 2x audio, 2x scris ,1x oral.
5 calificative : B2 B2 B1 B2 B2.
Evident că am luat B1 la aceea probă audio unde a trecut TIR-ul şi nu am mai înţeles nimic.
Calificativele, pentru cei necunoscători, sunt : A1 = începător , A2 = mediu , B1 = avansat , B2 = experimentat.
Deci am trecut cu bine şi de engleză, de acum vine partea grea.
Română, matematică, biologie. Scris, scris, scris.

BAC [ Română ~ oral / TIC ]

Da, ştiu că nu am mai scris de mult nici o întâmplare haioasă, nici măcar una serioasă. Motivul : am învăţat pentru BAC. NOT! :))
Păi iaca’şă. Prima probă a fost română ORAL. Nu e ceea ce pare [prietenii ştiu de ce].
Elegant, costum, cămaşă, gigolo italiano ce să mai….capul gol şi sufletul curat. Defapt capul pletos şi sufletul absent :)). Aşe…Mă uit eu pe liste acolo…eram ceva gen sala X etj 1. Ok mi-am spus. Mă strigă la intrare, urc la 1….mă uit într-o clasă : 2 din cele 3 directoare [nici una nu avea treabă cu româna]. Amân2 mă poftesc în clasă întrebându-mă cn îmi este profesoară. Moment de linişte. Nu puteam să le zic „palmier” :)). Îmi aduc aminte numele, le comunic, în timp ce una dintre ele mă îndrepta spre clasa din stânga iar cealaltă spre cea din dreapta. WTF?! În fine am găsit clasa într-un final…Mă duc iau subiect, mă pun în bancă. Îmi căzuse ceva de genu „degeaba suntem învăţaţi, culţi, avem facultăţi şi doctorate, dacă nu ştim să ne comportăm într-o societate şi să convieţuim paşnic printre ceilalţi”. Da da da…La proba esta muy locca WHAT THE FUCK?! :)))…
Încep eu să scriu pe ciornă abureli, defapt eu începusem dar pixul nu scria deloc….îl cuprinse şi pe el emoţiile…Mâzgălesc câteva rânduri…Mă pofteşte în prima bancă...Pam pam…Emoţii, transpiraţii, tremurături, bâlbâieli…dar m-am descurcat…băiat mare şi EXPERIMENTAT.
Bun.
Următoarea probă. TIC.
Lângă mine era o…fată…ca don’şoară nu-mi permit, de la SERAL. Bun.
Încep supraveghetoarele să zică ce să scriem în căsuţe. Eu mă uitam plictisit prin sala…Fata de lângă mine îmi spune „scrie de pe tablă cum zice doamna”. Ok…scriu…
Nu am de gând să povestesc toată proba dar cel mai amuzant mi s-a părut când am avut de căutat o imagine a copacului magnolia pe goagăl şi de salvat într-un word.
Îi explic ce şi cum, intră pe goagăl, dă sărci la imagini magnolie şi se uită….se uită….se uită….trecuseră vreo 10 min ….eu terminasem şi mă uitam la ea cum zâmbea la monitor.
După încă puţin timp îmi spune : „ce flori frumoase! Care ţi se pare mai frumoasă?”
Eu : „Păi….nu contează…ia o poză şi salveaz-o că trebuie să ne închidă net-ul imediat”.
Ea : „Dar care ţi se pare mai frumoasă?”
Eu : „ O.o WTF?! o.O”
În fine….suntem băieţi mari şi EXPERIMENTAŢI şi la TIC.  

joi, 5 mai 2011

Bucharest esta muy loca! WHAT THE FUCK?!

Mnoh şi am fo’ la Bucale... fain acolo... fain dom’le.
Ajung pe un început de ploaie în autogara Obor... unde prima gură de metrou e la 7236423849 ore distanţă de mers pe jos... sau pe sus... No mă, zice soră-mea, luăm taxi că plouă şi plm. Ok zic.
Luăm noi taxi, om serios, calm, nebărbierit, ok.
Bun şofer mă, bun! Plin Bucureştiul de maşini că doar plouă şi nu prea îşi permit bucureştenii să îşi ude podoabele capilare. Trecea pe unde putea şi peste ce putea, linii de tramvai, canalizări, oameni, avioane, extratereştrii, nimic nu îi stătea în cale.
La un moment dat îşi sună un pretin să îşi distragă atenţia de la traficul prea lent pentru abilităţile lui.
Ajung acasă la sora, bag mâncare, bag duş, mai fac ceva probleme şi somn !
Mă trezesc dimineaţa, beu cafea, bag ţigara şi dai fuga la examen.
Ajung acolo, mă uit pe liste... Sala 11, ok zic.
Mă duc la sala 11... se deschid sălile, mă uit pe lista... nici un loc de pletoşi în sală... DAMN !:<
Toată lumea era în săli, eu fuga afară, fuga la avizier, continuarea de la sala 12 era sub sala 11... DAMNx2.
Fugă la sala 12... deschid uşa... WOWOWOW!!! Mai mare ca sala de festiviati a liceului... Merg la supreveghetor: “Numărul 43?” El: “Habar nu am, nu e pe numere, caută-ţi numele pe bănci”
Blea!
Ok.
Caut, caut, caut, CAUUUT!
Mă găsesc ! Mă pun în bancă lângă unu ce dădea ex la mate. Gamer, se apucase de nush ce RPG nou apărut.
Mnoh bun, îmi dă subiectele, ciornele, emoţii, draci, scriu, dau foile, ies.
Cum ies mă şi marchează o cioară pe sacou Q_Q
Îmi zic « taci că e semn de noroc ! »
Fumez o ţigară, două, trei, patru, cinci. Iese soră-mea ce între timp fusese supraveghetoare la altă sală.
Ea: “Ai făcut?”
Eu: “Campion pe sate!”
Ea : « Hai să vedem baremurile »
Eu : « Damn ! »
Blea.
Mergem la BurgerKing, mănânc, îmi plâng de milă [ =)], plecăm, mergem prin Glow [doar asta l-am reţinut], se ia tanti de mn că am prea multe produse în cabina de probă.
Am citit o carte « Bong » de Alexandru Vakulovski. Faină cartea xD.
De 1 mai am fost în Parcul Tineretului.
Plin dom’le ! Am mâncat gogoşi, am făcut poze tip « copac », fain nu glumă.
Apoi am fost în mall. WOAI. În 20 de min am auzit de 3 ori mel aia “Esta muy loca WHAT THE FUCK?!”:)))))
2 mai. Nimeni nu iese afară aşa că ies cu sora-nea la un vin. Două vinuri defapt.
La un moment dat îmi zice dacă vreau să ieşim cu copiii ambasadoarei din malaezia.
Zic : « :))) ok »
Mă chinui să memorez juma de oră cum să zic bună seara în malaeziană. Nu prea îmi iese aşa că zic « Cătălin » Q_Q
În timp ce Ismail [tipul din malaezia] îmi povestea despre regie toţi de la masă erau atenţi la ce voi zice eu aşa că singurele mele replici erau “yes, yes, yea, aha”. Q_Q again.
Mergem în Club A unde se puteau remarca mai multe tipuri de dans pe aceleaşi melodii:
Tipul 1 : Pe orice melodie care cânta un tip dansa still horă, stâng drept stâng drept.
Tipul 2: Pe orice melodie care cânta un tip îşi aruncă mâinile prin aer de zici că era concert live Shakira, iar în timp ce se schimbau piesele rămânea cu ele în aer.
Tipul 3: Ambele mâini în buzunare şi balans că cei de la casa de copii.
Tipul 4: Grasele respinse de societate care dau de 2x din cap şi dărâma tot în jur. Am fost victima uneia, ce mi-a vărsat juma’ de bere.
Treabă faină era ca la orice cumpărai de la bar primeai un pahar de gin tonic moka. Deci mergem pe principiul “cumpăr tot ce e gratis”.
Fac bagajul cu 1 oră înainte, mă îmbrac şi fugi la gară. La metrou aud “eu înainte de facultate eram reprezentant regional la AVON şi aveam 50 de oameni în subordine. La 16-17 ani aveam aproape 10 mil banii mei din treaba asta cu AVON”.
Mă gândesc, ce piesă tre’ să fie asta dacă e atât de “plină” de experieta AVON.
Mă întorc sa’i trag o privire. Usturătoare privire. Chiar era plină, dar nu de experienţa ci de produse AVON. Era dată cu fond de ten în mod impresionant de excesiv, cred că retuşurile erau făcute cu un şpaclu.
În metrou aud 3 tipe:
- Te-ai făcut cu ceară de aia?
- Eu nu am încercat ceară rece.
- Eu mă fac la salon la mama unde o fost bunica coafeză.
Mă gândeam că plm, don’soare nu glumă. La care zice una : « Eu o să încerc după ce fac 18 ani. »
Blea. Ok.
Iau bilet, mă urc în tren, mă aşez în alt vagon de câtă am loc ca şi aşa era gol trenu.
Zice una care venise din Italia şi mergea în Suceava către una care fusese la fecioru ei în Buc şi mergea tot spre Suceava :
1: Auziţi nu mergem la clasa 1 să ne întindem puţin?
2 : Eu stau aici... e bine măcar că e cald.
Pleacă italianca. Mai era o ţigancă în vagon care coboară şi aia. Rămân eu cu aia cu fecioru în Buc. Doarme ce doarme şi când trece controloru zice: “De ce e aşa frig? În ce vagon e mai cald ? »
Controlorul : Peste tot e la fel.
Aia: O să îmi plătiţi daune şi spitalizarea!
Eu: Omg...
Vine o babă de prin Adjud, se plânge către aia că e frig, asta la fel...
Pe la 2 juma îmi iau geanta în braţe şi mă ridic să plec.
Zice baba : « Cobori aici fetit ? »
Eu : « Da... şi îs băiat.
Baba : « Eh, scuze maică, nu mai vede baba. »
Eu : « True, true. »
Mă duc la uşă, mai vine o babă.
Zice: dghkfgjkl
Eu: Ce?
Ea: fkshfnslf
Eu : CE ?!
Ea : coborî în Roman ?
Eu : Da.
Deschid uşa, mă uit pe afară, mă uitam că în Titanic, las uşa deschisă şi îi fac loc să coboare prima.
Zice baba: “Eu aştept să se oprească nu cobor din mers.”
Eu: //Owned.
Ajung acasă, mă schimb, somn.
Deci, o fo’ tare fain la Bucale, pentru că ne place place place!

vineri, 1 aprilie 2011

1 a lu' aprilie

Mnoh păi, chiar dacă e 1 aprilie şi era musai să postez câte ceva pe blog, în decursul zilei de astăzi nu s-au întâmplat prea multe…
Prima încercare de farsă : Am trimis 1 sms la aproximativ toţi colegii din clasă, prin care le aduceam la cunoştinţă că trebuie să aducă o copie după buletin astăzi. Dar, din păcate, doar 1 coleg s-a prezentat cu copia la purtător :D.
Încercarea 2 : Norocul a fost că, astăzi, colegele mele au fost mai vesele ca de obicei, iar una dintre ele a scos uşa din balamale, ceea ce i-a dat o idee unui coleg, să o punem  ’’ de formă ’’ că  poate-poate se apasă cineva mai tare pe clanţă şi…
Ideea a fost una bună, având în vedere faptul că o colegă a picat  cu tot cu uşă / peste uşă. (sorry :D ) .

Ş’apăi, promit că la anu’ voi fi mai inventiv.
Până atunci, un mic truc, care după părerea mea, ar trebuii învăţat de orice bărbat.





joi, 24 martie 2011

Noile achiziţii

Mnoh, eram zilele trecute împreună cu nişte coleji la magazinul ce mă alimentează cu energie lichidă. Cu toţii eram atât de fascinaţi de noua achiziţie a unui coleg încât în unul dintre noi izbucneşte extazul : MOAMĂ CE CEAS AI !
Intră primul profesor : Vai ce ceas ai !
Al 2-lea profesor : Ce ceas are !
Al 2-lea către al 3-lea : Ai văzut ce ceas are ?!
Sincer, nu credeam că tehnologia o să evolueze atât de mult.




Ilarianţii împlinesc 1 an de peripeţii şi voie bună :)







vineri, 11 martie 2011

Fata cu naiu'

Romanul are talent :D

http://romaniiautalent.protv.ro/video/luca-madalina-laura-canta-la-nai.html

Diriginta şi cadourile nu merg mână în mână

Aşe….păi…..o fost 8 martie….şi trebuia să îi luăm ceva la dirigă,zic.
Mnoh bun să încep cu începutul.
Prin a 9-a i-au luat fetele cadou o geantă. Le-a trimis să o schimbe pe motiv că ea nu poartă geantă de babe.
Prin a 10-a i-am luat băieţii nişte flori faine, dar ne-a spus că ei nu îi trebuie buruienile noastre. MNOH BUN !
Prin a 12-a în semestru I , (în a 11-a ne deşteptasem şi nu am mai luat cadouri), ne-a sugerat foarte subtil că vrea un sandwich maker. Ok ,ok. Luăm şi di-aşela.
Nu i-a plăcut pe motiv că încape în el câte o felie de pâine şi văzuse ea din acela în care încap câte 2. MNOH BINEE !
Acum de 8 martie….să îi luăm o tigaie…că tot ne zisese să îi luăm ceva folositor (eu optam pentru un făcăleţ).
Se duce don’şoară descurcăreaţă, ia tigaie serioasă de teflon.
Pac pac, cadou /v-am adus/ 8 martie/ noi fericiţi. Yey !A 2-a zi, nu am fost la şcoală, dar am fost informat că diriga a rămas atât de plăcut impresionată încât o zis că e chinezărie, nu teflon din acela bengos. GATA CU CADOURILE !

Tata : ’’Să îşi facă orez în ea dacă e chinezărie.’’

miercuri, 9 martie 2011

Copiii de ieri vs copiii de mâine

Mnoh….păi, stăteam şi mă gândeam zilele trecute la  ’’ copiii de ieri vs copiii de mâine’’.
Nu am prins eu cine ştie ce comunism, dar, mai ieşeam şi noi la o minge, la un pac-pac cu cornete de hârtie şi ţevile de plastic legate între ele cu scotch, lăsând în urma noastră străzi pline de hârtii.
Vara, mergeam la furat de corcoduşe, mere, zarzări, cireşe, şi orice avea lumea prin grădini, uneori golind copacii înainte ca fructele să se coacă.
Ne rugam de profesori să ne lase pe terenul şcolii să jucăm pătrăţica încă puţin timp după ce se suna de intrarea în clase.
Iarna întârziam fiindcă ne rupeam blugii în genunchi şi în fund dându-ne pe derdeluşuri, cum ne era mai comod şi cum ne simţeam mai stabili.  Ajungeam acasă înfometaţi, îngheţaţi, cu mult după terminarea orelor, ignorând mustrările părinţilor şi gândindu-ne doar că mâine vom face la fel.
Nu aveam Cosmote-ul care să ne ofere 100000 de minute cu prietenii de reţea, pândeam părinţii când plecau la magazin să putem da un telefon de pe fix pe fix, că tare amuzant mai era.
Mergeam la NetCaffe o dată la 2 săptămâni sau o dată pe lună, pentru a juca HalfLife  sau Worms şi atunci nu ştiam cum să ne mişcăm mai repede ca să nu irosim nici un minut de pomană, din cele 30 pentru care plăteam 10.000 de lei vechi.
Copiii de astăzi au telefoane de ultimă generaţie, calculatoare atât de performante încât zici că în casă la ei se ascunde vreun server de la NASSA.
Pe ei nu îi mai vezi alergând, au mini-scutere pentru a se deplasa de la şcoală până acasă, pierd zilele şi nopţile în faţa calculatorului îndopându-se cu energizante şi snacks-uri .
Joacă Fifa  online în loc de football pe teren, joacă Counter în loc de pac-pac, etc.
Părerea mea e că generaţia de azi este mult mai tristă şi mai depresivă decât generaţiile trecute. Noi nu ştiam ce sunt alea depresii, noi plângeam doar când ne altoia vreun vecin că am intrat în curtea lui, sau le spunea părinţilor, dar uitam repede şi reveneam la acea veselie tipică copilăriei.
Motivul îngrijorării mele nu este unul ieşit din comun….mă întreb doar…dacă copiii din ziua de azi sunt aşa cum sunt, copiii noştri cum vor fi?





Scobitorile şi carcera

Era ziua de 7 martie. Mă tot gândeam ce mărţişoare să iau la colege.
      Tata mă sfătuieşte : Du-le câte o scobitoare, în felul asta nu îţi mai trebuie nici bold ca să le prinzi în piept.

Mergeam spre casă cu Ciocălău şi bunul meu coleg cordunean Fotea.
Ca de obicei, Ciocălău se apucă de vorbit la telefon (cred că el plăteşte salariile la jumătate din angajaţii Cosmote-ului).
Vorbea cu o don’şoară aşa că nu mi-am permis să îl întrerup.
Ciocălău : ’’ Eşti singură acasă?’’
                 ’’ Aaaa, atunci nu mai vin, nu am pe unde să ies în caz de ceva că tu ai gratiile alea la geamuri .’’
Fotea :  - E la carceră don’şoara?
Eu : - :)))
Fotea : - Dă-mi şi mie numărul ei de la celulă poate o să o vizitez.
Eu : - =)))))
Ciocălău : - Nu mă, stă la parter .
Fotea : - Aaaa, şi hoţului îi e greu să smulgă 2 gratii dacă vrea să vină la furat.
Eu : - Mai ales că dacă vede gratiile gândeşte că ai ceva valoros de protejat. 





vineri, 4 martie 2011

Moşuleţul cel "activ"

Mnoh….păi, mă uitam zilele trecute la ştirile de la ora 5 pe PROtv.
Au fost 2 ştiri ce m-au pus pe gânduri :

  1. 3 ţigani au fost prinşi în timp ce furau dintr-o dubă parcată pe DN1, au fost somaţi de poliţişti, dar au luat-o la goană. Unul dintre ei, de 24 de ani, a fost împuşcat în cap  de poliţişti, l-au dus la urgenţe, iar în timp ce medicii se chinuiau să îi salveze viaţa la târâtură, toţi membrii şatrei au invadat spitalul respectiv, făcând o zarvă de zile mari, de parcă nu ar fi fost prins la furat, ci a fost împuşcat doar pentru că era ţigan (mie îmi ajunge şi motivul ăsta). Peste 20 de jandarmi stăteau şi se uitau precum curcile la circul făcut de şatră.
  2. Un nene de vreo 70+ ani, vrând să îi pregătească o surpriză nevestei, a cumpărat 10 pastile pentru potenţă, în valoare de 200 lei. A luat toate pastilele o dată dar parcă nu avea destul curaj aşa că a mai băgat la bord şi 2-3 păhărele de vin.
      Efectul? Evident nu cel dorit. Bătrânul a suferit un pre-infarct.

Deci oameni buni, părerea mea este că totul se duce de râpă.

duminică, 27 februarie 2011

Motocicleta şi NCSoft-ul

Aşe…păi….am fost ieri la olimpiadă….la un modul…. nu contează….n-am avut ciorne….că nu meritam.
Termin proba scrisă…mă duc la o ţigară…revin să dau proba practică…nu a mai fost nevoie de proba practică…bun!
Dau „n+1” telefoane…abonatul nu răspunde…bun!
Dau să plec că mnoh…dacă tot nu mai e activitate…
Imi iau geaca, trag mănuşile….la care profesoara supraveghetoare zice : „Ai venit cu motocicleta?”
O.o
Intr-o altă ordine de idei….
Pentru jucătorii de Lineage ][
Cu toţii aşteptăm marea deschidere de pe 5 martie a serverului L2Hydra.
Dar să nu uităm părerea lui Craig Smallwood despre acest joc, a cărui identitate o puteti afla din ApropoWired , GamePolitics, HuffingtonPostşi DigitalTrends .

miercuri, 9 februarie 2011

joi, 3 februarie 2011

Alegeri PD-L

Ieri, s-au ales noi membri / conducători pentru Organizaţia de Tineret a Partidului Democrat Liberal.
Am fost şi eu prezent în sala mare a Primăriei Municipiului Roman, nu pentru că  sunt cine ştie ce om important ci pentru că nu aveau probabil destui oameni să le iasă voturile…şi uite aşa mi-am depus adeziunea .
Fun, fun, alot of fun!
Toată lumea îşi găseşte un loc, începe imnul PDL, toată lumea se ridică, aplaudă, şi aplaudă, şi aplaudăăăăă…..cameramanul de la ROMtv mă filmează în ureche….veselie, numai veselie!
Wtv, bla bla bla, vrăjeli, promisiuni, publicitate unui site romaşcan, eu eram atras de posteriorul unei don’şoare din faţa mea, etc etc.
Primarul : Aveţi 4 liste cu candidaţi (nr locuri libere = nr candidaţi…WTF?!), pe care îl vreţi îl lăsaţi aşa, pe care nu îl vreţi îl tăiaţi cu o linie (în sală nu erau pixuri).
Am pus formularele în urne exact cum le-am primit, doar nişte ŢIGANI înarmaţi cu pixuri, au început să îi taie pe toţi de pe liste.
Stau şi mă gândesc….care e diferenţa dacă iese persoana respectivă  câştigător pe postul oricum asigurat cu 100 voturi sau cu 50?Adică oricâte voturi ar avea tot el iese…ce să te mai chinui sa îl tai de pe listă,zic. 


PS : Astăzi, dragul meu coleg Dragoş împlineşte 19 anişori. La mulţi ani!

marți, 1 februarie 2011

RAM, Cipru şi berea fără alcool

Ieri dimineaţă, îmi sună telefonul pe la orele 10:30 – 11:00 iar somnul îmi este spulberat.
La telefon era Ciocălău, foarte impacientat  că nu îi mai merge compiutărul.
A vrut, din câte mi-a povestit, să scoată un HDD din pc şi a dat peste placa RAM.
Nu sunt eu mare electrician sau specialist in domeniul IT, dar, din placa RAM zburaseră 2 picioruşe, dinţişori, sau cum vreţi să le spuneţi voi, chestii din alea aurii xD.
Ciocălău, a încercat diverse metode să o facă să funcţioneze din nou, chiar şi înlocuind picioruşele cu 2 bucăţi de aluminiu, din folie de pastile (   =)))))  ), dar fără nici un rezultat.
Stăm noi puţin pe gânduri, dăm nişte telefoane, mergem la om serios, luăm altă placă, toate bune şi frumoase!
Ajung acasă, iar la TV era o ştire cu o tanti ce aştepta 4 copii, dar născuse 5, toţi 5 în 30 de minute !
Tatăl copiilor, era plecat la muncă în Cipru.
Reporter : - I-aţi dat vestea cea mare tatălui?
Proaspăta mămică : - Nu încă…
Reporter : - Cum credeţi că va reacţiona?
Tata : Sigur nu mai vine ăla acasă când îi zice asta de 5 copii.
Eu : =))))
Tata : Păi până acum muncea pentru 2 copii, acum trebuie să muncească pentru 7, crezi că îi măreşte cineva salariul de 5 ori că o mai făcut 5 copii?
Eu : :)))))))
Tata : Îţi dai seama cum e, e ca şi cum eşti singur, liniştit, iar din senin se mută jumătate din bloc la tine în garsonieră şi zic toţi ’’ dă-te bă mai încolo, fă şi mie loc! ’’ .
Eu : =))))))))))))))))))))))))))))))
Proaspăta mămică : - Cred că va fi foarte bucuros…
Tata : Da da, crezi numai tu asta! Îţi dai seama că ăla a văzut ştirea la TV, şi când îl sună cineva şi întreabă de el îl pune pe altu’ să răspundă să zică că a murit.  
Eu : :))))))))=)))))))
Mnoh, tata plecă la muncă, iar eu rămân şi pierd vremea prin casă, până mai spre seară când mă hotărăsc cu nişte pretini să ieşim într-un clab.
Ajunşi acolo, vine o gâscă şi ne întreabă : Ce doriţi să comandaţi?
Unul dintre noi : 4 Beck’s
Gâsca : Aveţi 18 ani?
Noi : :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Gâsca : ?
Unul dintre noi : Nu părem de 18 ani?:))
Gâsca : Aveţi vreun act doveditor?
Noi : =))))))))))) PE BUNE?:)))))))))))
Gâsca : Îmi pare rău dar pot să vă dau doar bere fără alcool sau sucuri.
Noi : AHAHAHAHAHAHA=)))))))))))))))))))))))))))))))))
Noroc că unul dintre noi avea buletinul asupra sa  şi i-a zis la gâscă să îi aducă lui 4 beri.
De acum înainte nici până la toaletă nu mai merg fără buletin!


vineri, 28 ianuarie 2011

Profesoara de franceză

Astăzi am avut o zi normală, aşa că o să vă povestesc despre visul meu de acum câteva seri.
Aşa….se făcea că eram într-o excursie cu clasa, în interiorul unei clădiri, clădire ce avea printre altele şi piscină (nu ştiu să înot ) .
Din senin apare fosta mea profesoară de franceză din şcoala generală.
Îmi face semn să o urmez şi se îndreaptă spre o grădină ce apăruse de nicăieri.
Mergeam încet spre grădină să nu cumva să mă audă colegii (nu ştiu de ce :)) ) .
Intră pe o uşă pe care apoi o trânteşte, în timp ce toţi colegii îşi îndreptară privirea către mine.
Eu rămân pe loc pentru câteva clipe, cât să scap de privirea colegilor. (nu întrebaţi, am vise ciudate).
Ajung în faţa acelei uşi albastre, ce avea dimensiunile unui pătrat cu latura de aprox 20 cm .
Uşa stătea înfiptă în pământ, puteam deci să trec pe lângă ea, dar eu mă tot chinuiam să intru pe uşă (dacă tot e uşă de ce să nu o folosim !).
Când îmi dau seama  că nu am absolut nici o şansă, încerc să închid uşa încet dar ea se trânteşte, iar eu mă trezesc, cu privirea’n tavan, căutând uşa prin jurul meu.
PS : Acest post a fost realizat la cererea cititorului meu nambăr uan :)).




SKIZZO SKILLZ / fresh si rece / making of


joi, 27 ianuarie 2011

Deodorantul devine un lux datorită crizei economice

Astăzi am fost să-mi iau mediile încheiate şi apoi m-am decis să merg cu Ciocălău Mondialu’ la o bilă.
Intrăm noi într-un club unde erau locuri libere, nu apuc să-mi dau geaca de pe mine că mă şi trezesc apostat de un copil de vreo 11-12 ani.
’’ Salut, ai să îmi dai şi mie o ţigară, te rog?’’
Eu ca un bun cetăţean ce sunt, gândindu-mă la sănătatea lui îi răspund politicos : Nop.
Păi doar nu era să rămân cu plămânii bietului băiat pe conştiinţa mea, şi aşa destul de încărcată.
Lângă masa noastră, în separeu, şedeau vreo 6 inşi cu vârste cuprinse între 15 şi 16 ani.
În timp ce mă bucuram de noroc, * nu că aş fi avut nevoie, deoarece jocul s-a terminat 5-3 în favoarea mea * trec prin spatele meu două pipiţe, tocmai ieşite din separeul mai sus menţionat, îndreptându-se probabil către toaletă, lăsând în urma lor un miros de transpiraţie acoperită de un miros dulceag de colonie .
Gândindu-mă că e doar imaginaţia mea bolnavă, îmi văd de jocul meu fără să spun nimic.
La întoarcere, ele trec pe lângă Paul. Acesta se apropie de mine şi îmi şopteşte :
’’ Băăăă, tu ştii în ce hal duhneau alea?:))))))’’
Eu : Am observat dar nu vroiam să zic nimic, am crezut că mi se pare  :))))).
El : Vai de capul meu, şi-o mai tras şi o tonă de parfum sperând că se duce mirosul de transpiraţie. Nu mă pot concentra, mă ustură nasul. De fapt aşa e la ţară, se spală mai rar.
Eu : =))))))
Continuăm noi jocul, până când o zărim pe una din ele că se îndreptă spre ieşire plângând.
Probabil că unul dintre colegii săi i-a spus în faţă că transpiraţia se înlătură cu săpun şi nu cu parfum.
PS : Astăzi, actorul principal din celebra serie Mărgelatul, Florin Piersic, împlineşte 75 de ani.

miercuri, 26 ianuarie 2011

Programul RABLA

Astăzi, după ce mă întorc de la ore, mă pun şi eu să mănânc ca tot omul.
Nu termin bine de mâncat că îmi şi sună telefonul. Paul, zis şi Ciocălău Mondialu’ mă roagă să merg cu el prin oraş, poate găsim vreun service ce repară PS2.
Căutăm noi ce căutăm, umblăm din poartă în poartă, fără succes evident, deoarece era un model mai vechi de PS2 pentru care nu se mai găsesc piese din câte am înţeles .
Cum mergeam noi în drum spre casă observăm o mulţime de şoferi nervoşi, ce nu puteau executa o depăşire normală fără celebrul salut şoferesc : ’’ Mergi în p***a m**** pe banda ta, că doar nu e tarlaua lu’ tactu’. ’’
Ne apucăm noi să vorbim despre maşini, iar spre surprinderea mea, Ciocălău zice :
-         Dacă aş avea bani, mi-aş lua o Dacie !
  Eu : De ce?:)))
  El  : Păi o dau la REMAT şi iau 1000 RON pe ea.
  Eu : Nu, dacă o dai la REMAT iţi dă un cupon de vreo 3000 RON, dar, pe care îl poţi folosi doar ca să îţi iei o maşină nouă.
  El : Dar nu mă, eu vând cuponul pe 1000 RON, găsesc eu vreun fraier.
  Eu : Mda ;))
  El : Şi cu banii ăia îmi iau 2 Dacia şi le dau la REMAT pe 2 cupoane pe care iau 2000 RON. Şi cu ăia 2000 iau 4 Dacia pe care iau 4 cupoane şi tot aşa. Aşa se fac banii în ziua de azi.
Deci, concluzia : TOATE AUTOTURISMELE DACIA SĂ APELEZE LA CIOCĂLĂU =)))))

luni, 24 ianuarie 2011

Aştept un cutremur să îmi scuture ţigara

Mnoh, ţin să vă informez că spre deosebire de celelalte posturi, acesta e unul cât se poate de serios.
Tema acestui post : Tinerii din ziua de azi si mentalitatea de căcat .
Ce înseamnă din punctul meu de vedere o astfel de mentalitate?
Exemplu : 1) Bărbatul munceşte iar femeia stă la cratiţă.
                 2) Nu îmi trebuie facultate, pot să mă angajez şi fără.
Astfel de subiecte mă fac să cred că nu sunt atât de idiot pe cât par.

1)      x : păi copiilor cine le dă să mănânce?
Y: şi dacă nu munceşti ce le dai sa mănânce?
X : păi el pentru ce munceşte?
Apoi mnoh futo’ Dumnezo’ de treabă!Că tu crezi că el munceşte să stai tu la bârfă pe uliţa satului. Acum, să nu credeţi că eu sunt cea mai zgârcită fiinţă întâlnită pe Pământ, dar oricât încerc tot nu pot să cad de acord cu treaba asta.
Nu mai suntem în vremuri de mult apuse, unde, femeia stătea acasă cu şatra de purandei, iar bărbatul era plecat la săpat şanţuri.
Acum am evoluat, iar pentru a săpa un şanţ ai nevoie doar de o persoană ce ştie să manevreze un excavator, nu de 20 de oameni ce dau la lopată.
Deci din cei 20, 19 rămân fără ocupaţie şi respectiv venituri, iar visele celor 19 neveste ale lor sunt spulberate.
Eu zic de 1 din 20 dar,excavatorul nu funcţionează la fel ca o lopată.
Deci fără un învăţământ superior nu prea ajungem nicăieri.
Şi iaca’şă ajungem la 2).
Cred că dacă am destul timp de gândire, pot găsii ’’n+1’’ motive din care să rezulte că am dreptate.
’’Eu cunosc o grămadă de persoane fără facultă ce muncesc!’’
Da, pentru cât? 1000 RON în cel mai fericit caz?Şi ce faci cu ei?Mai ales dacă fumaţi amândoi, pot zice că ’’v-aţi dus pe pulă bă!’’
’’ Sunt o grămadă de locuri de muncă pentru fete cu 12 clase!’’
Ok! Ca ce? Dansatoare in Japonia?Vânzătoare la stand?
Ştiţi ce?Nu-mi mai bat capul!Fiecare face cum ştie!
Cât despre titlul acestui post, de mâine mă las de cumpărat ţigări.
Păi cum?Că le-o scumpit iară ! Şi la venitul meu lunar ce are zerouri în minus, numai o scumpire nu-mi permit !
Să auzim numai de bine. Sănătate !
PS : Un articol interesant în legătură cu scumpirea ţigărilor puteţi vizualiza aici, articol realizat de Vecina de Blog .

Olanda

Mnoh, şi iaca’şă mi-am amintit de o păţanie de amu 2-3 săptămâni.
Colegul meu de bancă, vecinul meu din blocul de vis-a-vis şi partenerul meu de drum din fiecare dimineaţă, Dragoş, văzând că are abilităţi incredibile în ceea ce priveşte cântatul la chetară, se hotărăşte să meargă în Bacău, pentru a consulta o specialistă în acest domeniu, pe motivul : “Păi ori cântăm profesionist, ori nu mai cântăm deloc, nu ? “
Şi iaca’şă, după ce terminarăm orele [defapt ne terminaseră ele pe noi, având în vedere că nu am mai rezistat şi la ora de fizică] ne-am îndreptat spre gară pentru a ne achiziţiona două belete până la Bacău.
Ne luăm noi beletele de la tanti cu nervi, şi merem să aşteptăm trenul.
Ne urcăm în tren, după ce purtasem o conversaţie cu un controlor pe tema “până pleacă de aici mai ai timp de încă 2 ţigări”.
Mnoh, aşe da ! Îmi ziceam eu în minte bucuros că vorbea pe limba mea.
Vine naşu’ de ne verifică biletele şi cum meseria de controlor e una foarte grea şi stresantă, se pune pe zis glume fără gust pe seama beletului lu’ Dragoş, pe care scria “ Motivul reducerii – Pensionar “.
Mnoh, trecem peste şi ajungem la Bacău, oraşul care, indiferent de anotimp eu îl consider un oraş trist, deoarece am baftă doar de ploaie şi ninsoare când am ceva treburi pe acolo.
Cu câteva indicaţii ajungem după ceva minute la Liceul De Artă “George Apostu“ , după care ne dăm seama că, dacă mergeam pe drumul ştiut de noi de la bun început pentru a ajunge în centrul oraşului, mai aveam doar de coborât o străduţă.
Dragoş merge de se întâlneşte cu profesoara respectivă, iar eu, aveam la dispoziţie 50 de minute pentru a explora oraşul.
Când să o iau din loc îmi dau seama că aveam bateria descărcată la mp3 player.
Ai de plm, nu pot să fug prin oraş fără muzică, zic.
Aşe că mă duc la un magazin de prin centru, ce îl zărisem eu că avea faţă mai de super market.
“Un pachet de şerveţele nazale şi o baterie dar din aia subţire nu din aia normală ! “
Total : 2 lei. [vreau să precizez că bateria m-a ţinut 3 zile, deci n-am luat ţeapă ca de obicei]
Bag căştile în urechi şi şerveţelele în buzunar şi pornesc la drum.
Vizitez un parc, două parcuri, o biserică cu turn [şi ceas], o primărie, o poştă, şi iaca’şă începuse să plouă.
Dragoş întârziase ceva mai bine de 15 minute.
Mai trag o tură până la acelaşi super-market, îmi iau o Fanta de struguri la 0.5 l pe care dau 3.5 lei [ mi-am propus ca data viitoare să vin cu PET’u de acasă], mă sună Dragoş, ne întâlnim, mergem prin ceva MALL uitat de lume “Luceafărul“ or smth şi apoi ne îndreptăm spre gară.
Ne luăm belete cu aprox 2 ore înainte de plecare şi.....mergem la un magazin din apropiere de unde ne cumpărăm 2 doze pline cu sirop de hamei şi malţ.
Ne întoarcem şi ne aşezăm pe nişte scaune jegoase din afara gării.
În dreapta noastră, doi ţigani negrii de etnie rromă, sorbeau dintr-o sticlă de vin, iar animăluţul lor de companie [o dihanie de câine], zburda vesel pe lângă oamenii ce aşteptau diverse trenuri.
La câteva minute, îşi face apariţia un poliţai, ce se îndreaptă către ţigan.
Cei doi poartă o conversaţie pe tema “un astfel de câine trebuie ţinut legat “ , după care ţiganul înşfacă câinele de cap, îşi scoate cureaua de la pantaloni, şi o transformă în lesă pentru câinele zburdalnic.
Poliţaiul pleacă liniştit fără să ceară prea multe explicaţii.
Ce frumos se rezolvă totul la noi, că doar suntem în România.
Mai aveam de aşteptat în jur de o oră [în acel moment fiind aprox ora 18], când ne hotărâm să întrebăm un nene ce verifica roţile trenului dacă ăsta e trenul ce merge în direcţia Suceava.
Nenea ce bătea în roţi se ascunde sub vagoane, dar un domn de treabă ne lămureşte că acel tren mergea înspre Suceava, dar pleca abia peste 50 de minute.
Decât să îngheţăm mai bine stăm o oră în tren, ne gândim noi.
Nici bine nu am urcat într-un vagon, că ne şi apostează un nene
 ţigan la vreo 40-50 de ani şi înălţime de 1.5 m cu o sumedenie de întrebări :
Ţiganul Cinstit : Auziţi, dar trenul astă când pleacă de aici ?
Dragoş : La ora 18 :50.
Ţiganul Cinstit : PESTE O ORĂ ABIA ?!
Dragoş : Da...
Ţiganul Cinstit : VAI, dar pe mine mă aşteaptă maşina la ora 18 să plec în Olanda, cum ajung eu ?Alt microbuz nu este mai devreme ?
Nu am vrut să îi spulber visele spunându-i că este trecut de ora 18 aşa că am încercat să îl lămurim că alt mijloc de transport mai devreme de ora 19 nu găseşte.
Ţiganul Cinstit : Dar voi cântaţi ?zărindu-l pe Dragoş cu chitara în spate.
Dragoş : Da, puţin.
Ţiganul Cinstit : În Olanda faci bani coaie !!
Dragoş : ........
Mintea mea : “=)))))))))) “
Ţiganul Cinstit : Doar 2 melodii trebuie să ştii, dar să le cânţi în engleză sau germană, întinzi ceva pe jos şi te îmbogăţeşti.
Dragoş : Fain xD
Ţiganul Cinstit : Io’ recunosc frate eu sunt clovn, vând baloane, pălării......
Mintea lu’ Dragoş : =)))))))))))))))))))))))))))))
Mintea mea : =))))))))))))))))))))))))))))))
Dragoş : Şi iese banul ?
Ţiganul Cinstit : Da aici ce sa fac....
Într-un final scăpăm de el şi ne aşezăm liniştiţi într-un compartiment gol, în aşteptarea vreunei don’şoare singure ce vrea să îşi petreacă timpul cu doi tineri, posibil, viitori cântăreţi în Olanda.
Mnoh, concluzia este că oricât de cinstit ai fi, ceasul nu se dă înapoi ca să poţi prinde tu maşina spre Olanda.
Să auzim numai de bine . Sănătate !

duminică, 23 ianuarie 2011

Bani de buzunar

De ce nu m-am gândit eu primul la asta?

          Click :         YouTube       sau      Radio21


Mno, hai mă că poate mai am o şansă, aşa că dacă există vreun cetăţean ce îmi citeşte blogu’ şi are 1.000.000 $ in plus prin casă, vă rog să mă contactaţi.




Delicatese culinare

Înainte de toate vreau să vă spun că mare mi-a fost mirarea când m-am trezit azi dimineată şi am văzut că pe afară totul era acoperit de zăpadă.
Mnoh, şi iaca’şă m-am întâlnit ieri seară cu 2 pretini de merem şi noi de bem o bere.
Şi ne pornirăm noi spre un “clab” unde muzica suavă curgea atât de lin din difuzoare încât vopseaua de pe pereţi era crapată mulţumită decibelilor.
Ne aşezăm noi pe o canapea că de, noi nu suntem oameni de scaune, cu toate că perimetrul mesei corespunzătoare cu respectiva canapea pe care ne aşezarăm era ceva mai mare decât un caiet studenţesc, din ăla de 12 file.
Şi dacă tot suntem aici hai să ne ungem instalaţiile cu câte un sirop de hamei si malţ.
Stăm timp de vreun ceas şi jumătate, destul cât să rămân fără canceroase.
Toate bune şi frumoase, când să purcedem spre casă ne întâlnim cu 2 fetişcane, cunoştinţe mai vechi, ce ne invită să petrecem ceva timp împreună, cât să sorbim o cafe’ la domiciliul lor.
Zis şi făcut.
Ajunsărăm noi tăţi 5 , tăţi frumoşi la domiciliul don’şoarelor.
Mai o glumă mai o povestioară timpul trece fără ca cineva să remarce.
Cioc-cioc-cioc , cineva tulbură liniştea cu nişte bătăi in uşă,  deloc binevenite.
Cu voie, fără voie,  se ridică una din cele 2 făpturi feminine şi se’ndreaptă spre uşă.
Cine să fie, cine să fie...pretinii celor 2 tinere don’şoare , care evident nu erau prea încântaţi de prezenţa noastră. Ai de plm...
“Cine sunt şi pe cine caută? “întreabă neliniştit unul din pretinii celor două .
“Nişte...foşti colegi....ne-am întâlnit la....pe.... “ murmură neliniştită una dintre fetişcane.
“Serviţi cafeluţa , da ? întreabă din nou, de data aceasta cu un ton mai ridicat. Dar nu vreţi să mâncaţi câte ceva ?! “
Eu devenisem mai neliniştit decât venisem.
“Mă, zice unul către celălalt, dute în bucătărie şi adă 3 delicatese .“
Unul dintre ei dispăru, ceea ce ne impacientase şi mai tare.
Nu trecuse mult timp şi apare din nou, cu 3 cepe , fiecare de măsura unui măr primăvăratec.
“Haideţi, savuraţi-le !  zise unul din ei rânjind ca o primată preistorică .
“Nu că....abia ce am mâncat..... şi.... “ zic eu sperând să îl îmbunez cu privirea mea de câine abia venit din ploaie.
“Haideţi că merge o gustărică la cafeluţă, MÂNCAŢI AM ZIS ! “ zbiară arătarea cu spumele’i curgând din gură.
Odată ce ne văzusem fără scăpare, gândindu-ne că sunt nişte mere necoapte, ne înfruptăm din cepe , fără a schiţa prea multe emoţii.
“Vedeţi că sunteţi bărbaţi ?!Auzi mă, dute mai adă-le 3 dar mai măricele că văd că nu se satură atât de uşor ăştia!”
Când am auzit mai mai că vroiam să fug spre geam, ne mai ţinând cont că eram într-un apartament la etajul 3.
Apare din nou “maestrul culinar“ de data aceasta, cu 3 cepe fiecare cam cât 2 palme de om sănătos la 35-40 de primăveri.
“Haideţi, nu vă sfiiţi, băgaţi mare că doar sunteţi de-ai casei ! “ zise cu o sclipire în ochi , precum cea a profesorului meu de matematică , cand îi arată câte un elev caietul de teme la sfârşit de semestru.
“Eu, eu chiar nu mai pot !Nu mai rezist ! “zise unul dintre colegii mei de suferinţă.
Auzind acestea, neanderthalu’ scoate un briceag ruginit pe care îl flutură maiestos în faţa curajosului meu pretin.
“Ia mai gândeşte-te, nu e prea frumos să refuzi un domn,nu-i aşa ? “ zise cu o oarece furie oarbă posesorul briceagului.
Eu, făcându-le semn celor 2 pretini că nu prea avem scăpare , îi îndemn să le dăm gata şi pe astea , că unde a intrat una mai încape ş’alta mai măricică.
Mai cu scârbă mai cu greaţă le dăm gata, şi apoi mă ridic recunoscător pentru masa oferită şi grăiesc către cei doi “bucătari“ : “Noi vă mulţumim pentru cafele şi respectiv gustări, dar chiar trebuie să plecăm deoarece stăm în cealaltă parte a oraşului, s-a întunecat de ceva vreme şi nici baterii pe la telefoane nu prea mai avem, dar cu următoarea ocazie promit în numele tuturor că vom zăbovii cât să ne cunoaştem mai bine. “
Cei doi se uită unul către celălalt fără a înţelege mare lucru din ce le spusesem eu.
Mă duc încet, îmi iau papucii, mă încalţ, şi mai mai ce crezusem  că am scăpat din calvar când pocitania îşi deschise din nou camera ce  îi adăpostea dinţii :
“Vreţi să plecaţi ?Atât de repede ?Dar insist să mai rămâneţi şi la desert ! “
Din nou unul din cei doi dispare pentru câteva clipe iar apoi spre incredibila noastră mirare apare cu 3 cepe de zici că erau pepeni necopţi.
Unul din pretinii mei, speriat, apucă o vază de flori şi îl loveşte pe cel care ne tot oferea delicatesele culinare , iar acesta căzu parcă secerat.
Când am văzut, am dat să fug spre uşă , dar din spate pocitania mă prinsese de mână şi îşi înfipse briceagul în mine, puţin mai jos de plămâni.
Şi când m-am trezit era dimineaţă .

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Canapeaua

Şi iată că a apărut şi primul post .
Acum 2 zile am fost rugat de un bun prieten şi coleg de clasă să îl ajut cu demontarea respectiv debarasarea unei canapele ceva mai veche.
Zis şi făcut.
Ne-am apucat de rupt, tras, bătut, spart, îndoit, trântit şi tăte cele.
Eu având o energie cum rar întâlneşti  încep să bat într-un mod preistoric cu un ciocan într-o parte a canapelei sperând că un şurub ruginit ce unea 2 scânduri, va ceda.
Văzând că nu cedează m-am hotărât să îl deşurubez, ceea ce ar fii făcut un om normal, dar pierzând toată distractia.
Odată ce toate părţile componente ale acelei canapele au fost dezasamblate, le-am adunat pe toate în holul scării.
Am început să coborâm cu câte o saltea, cu câte o placă, încet dar sigur.
Ţin să menţionez că respectivul posesor al canapelei locuieşte la etajul 4.
Râs şi panaramă, mai mare dragul la cărat bucăti de canapea.
La un moment dat zăresc o femeie suspectă, vecina colegului meu, o femeie ce seamănă cu  Lara Croft [doar pentru faptul că are o pasiune ce constă în a sta minute bune în faţa uşii apartamentului său , ceea ce mă face să cred că  probabil posedă un al 6-lea simt , acela de a descoperii uşile şi intrările secrete] personajul fictiv şi protagonista  seriei de jocuri video Tomb Rider creeată de Toby Gard în 1996.
Zărindu-mă atât de grăbit , mă intreabă cu accent ciudat : «  Se mută cineva ? »
Eu gândindu-mă că nu e politicos să plec fără să răspund , continui dialogul început de dumneaei : „ Nu se mută nimeni, le aruncăm”.
Dânsa foarte ageră îmi răspunde : „ Aaaaa, vă permiteţi lux de acum!”
Nu prea am făcut legătura dintre acele bucăţi de canapea şi luxul , aşa că mi-am continuat drumul.
La întoarcere , o găsim bătând cu insistenţă la uşa unui apartament , unde , locuia bunica colegului meu.
Acesta văzând că dânsa nu are de gând să se oprească din ciocănit până când cineva nu îi răspunde , se adreseaza către dânsa cu un ton ceva mai ridicat :
El : „Nu e acasa bunica.”
Ea : „****, tu eşti?! Dar de ce vă mutaţi?:(Nu vă mutaţ:(”
El : „Dar nu ne mutăm, doar aruncăm o canapea veche.”
Ea : „Aaaa, vă permiteţi lux, e bine , e bine  , doar sunteţi tineri. Îmi aduc aminte când m-am mutat eu aici, ce greu a fost cu urcatul dulapului cel mare , a trebuit dezasamblat apoi montat iar […nu îmi mai amintesc întreaga poveste deoarece nu am acordat prea mare atenţie].Eh, e bine, să fiţi sănătoşi! „
El : „Mulţumim….”
Mnoh mă pruncilor, concluzia este că, dacă îţi permiţi odată la 20 de ani să îţi cumperi o canapea nouă , chiar şi în rate, înseamnă că îţi permiţi LUX !
De fapt, dacă mă gândesc la salariile din România, îi dau dreptate.
V-am ţucat şi să auzim numai de bine. Sănătate !

Inaugurare

Mnoh, mă dragi cetăţeni ai acestei ţări, având în vedere că lumea se încăpăţânează să  evolueze am hotărât că e musai să devin şi eu posesor de blog şi să nu rămân ultimul neanderthalian de pe faţa acestui minunat pământ.
Postările nu vor fi zilnice ci, atunci când voi simţi eu nevoia să împart cu voi minunatele mele întâmplări.

Să auzim numai de bine. Salutare !




Printre altele :  DeStorm&BoyceAvenue - Airplanes cover
                      Maroon 5 "Sunday Morning" (COVER)           Enjoy !



YouTube     FaceBook